Abia au trecut câţiva ani de când din dotarea standard a oamenilor de afaceri făcea neapărat parte Personal Digital Assistant, pe scurt PDA. Azi aceste aparate sunt aproape complet dispărute de pe piaţă pentru că s-au transformat în smartphone-uri. Acestea reprezintă o combinaţie între un mini-computer şi un telefon mobil, combinaţie care s-a dovedit a fi imbatabilă; aparatul serveşte drept memorie inteligentă pentru adrese şi termene, drept telefon, maşină e-mail, precum şi client web – iar datorită creşterii constante a aplicaţiilor suplimentare smartphone-urile pot fi folosite pentru multe alte sarcini.
Există însă o problemă pentru întreaga clientelă, indiferent dacă este vorba despre persoane private sau profesionişti: paleta foarte mare de variante pentru sistemele de operare ale smartphone-urilor. În continuare câţiva dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai sistemelor de operare, împreună cu slăbiciunile şi punctele lor forte.

Sistemul Microsoft pentru smartphone-uri există din anul 1996. La ora actuală a ajuns la versiunea 6.5, ceea ce demonstrează faptul că sistemul a fost permanent dezvoltat şi optimizat. La sfârşitul anului 2010 va apărea versiunea 7, care va avea modernizată în special concepţia folosită în operare. Căci acesta este punctul slab cel mai criticat al soluţiei Microsoft, în special în comparaţie cu variantele mai moderne precum Apple iPhone OS. În ciuda diverselor optimizări realizate la versiunile anterioare, Windows Mobile este considerat a fi un sistem complicat şi neprietenos. Platforma de operare se foloseşte de aceleaşi concepte ca şi versiunile pentru Windows-desktop, dar funcţiile importante şi opţiunile de setare sunt deseori greu de găsit, iar operarea lor nu se face suficient de intuitiv. De aceea anumiţi producători precum HTC sau Samsung completează sistemul cu propriile lor contribuţii. Dar în sub-paginile meniului apare din nou structura tipică Microsoft care nu poate fi operată fără ajutorul unui touch-pen din cauza suprafeţelor foarte mici de operare.

Originea lui Symbian OS datează din anul 1980. Pe vremea aceea firma Psion a creat pentru organizerele sale sistemul de operare EPOC, care a reprezentat punctul de plecare pentru un sistem de operare optimizat pentru smartphone-uri, creat în colaborare cu Ericsson, Motorola şi Nokia, începând cu anul 1998. Deoarece versiunile ulterioare formei originale EPOC au fost numărate în continuare, Symbian OS 6.0 a fost prima variantă cu noul nume. Conceptul comun a fost echipat cu platforme utilizator proprii pentru fiecare companie creatoare a proiectului: Sony Ericsson şi Motorola au dezvoltat UIQ, Nokia seriile 60, 80 şi 90 pentru diferite familii de aparate. Providerul japonez NTT DoCoMo a mai introdus o altă variantă pentru piaţa locală prin FOMA/MOAP.
În timp ce Sony Ericsson şi Motorola şi-au luat la revedere între timp de la UIQ, Nokia a dezvoltat în continuare în special seria 60 pe baza variantelor lansate pentru Symbian OS. Astfel s-a ajuns la a treia ediţie (cu Symbian OS 9.1) şi în fine la actuala 5th Edition (Symbian OS 9.4). Chiar dacă Nokia a reprezentat „creierul” principal din spatele lui Symbian, sistemul nu a aparţinut niciodată numai companiei finlandeze. De fapt, în anul 2008 proprietarii firmei Symbian Ltd. au decis să transforme sistemul într-o platformă Open-source. Ei au pus bazele pentru Symbian Foundation (www.symbian.org), care este finanţată pe lângă Nokia, Sony Ericsson şi Ericsson şi de NTT DoCoMo, Samsung, Vodafone, Texas Instruments, AT&T şi Airtel. Între timp lista a ajuns să cuprindă practic întreaga branşă a telefoniei mobile. Printre alţii se numără: LG Electronics, Huawei, Fujitsu, Sharp, HP, Qualcomm.
Odată cu primele versiuni Symbian One publicate de către fundaţie a apărut o platformă unitară, foarte apropiată de Nokia Serie 60. Versiunea Symbian Two anunţată la sfârşitul anului 2009, este complet open source – dar până acum neutilizată pe nici un aparat.

Iniţial firma canadiană RIM a produs pagere, mult timp foarte apreciate în SUA. Atunci când această piaţă ameninţa să scadă RIM a dezvoltat în anul 2002 primul BlackBerry – un smartphone specializat pe e-mail mobil. Azi serviciul BlackBerry este sinonim pentru push email. Aşa cum se întâmplă în cazul SMS-urilor aparatul mobil anunţă automat e-mailurile nou primite imediat după ce ajung în căsuţa poştală. Datorită platformei BlackBerry funcţia a avut un foarte mare succes în cadrul utilizatorilor business.
RIM şi-a planificat serviciul de la început drept o infrastructură completă. Punctele forte ale sistemului nu ţin numai de aparatul final, ci în cea mai mare parte de serverul BlackBerry Enterprise. Acest software este instalat pe computerul central al companiei pentru a se ocupa apoi, în colaborare cu soluţiile groupware, precum Microsoft Exchange sau Lotus Notes pe de o parte şi reţeaua de telefonie mobilă pe de altă parte, de sincronizarea permanentă cu smartphone-ul BlackBerry al angajaţilor.
Multe dintre caracteristicile sistemului se datorează limitărilor tehnice iniţiale. Astfel, BlackBerry Enterprise Server extrage textul din mailurile HTML şi realizează o reducere masivă a datelor şi compresie a atașamentelor, pentru ca prin reţeaua de telefonie mobilă, odinioară extrem de scumpă şi înceată, să treacă cea mai mică cantitate de date posibilă. Abia după ce utilizatorul doreşte să vadă o avanpremieră a datelor acestea sunt pregătite de către server şi transferate spre aparatul final. Accesarea paginilor web prin browser se face prin serverul Enterprise, care reduce mult datele. Utilizatorii BlackBerry profită încă şi azi de perioadele scurte de transfer obţinute în acest mod şi costurile reduse pentru date.

Prin iPhone compania Apple a făcut mare vâlvă pe piaţa smartphone-urilor şi mobilelor. Eleganţa simplă a aparatului şi platforma sa de operare, dar şi software-ul de mare randament atrag cu siguranţă utilizatorii business. Cei care au folosit deja iPhone-ul în scopuri private nu vor să renunţe la aparat nici în scopurile profesionale. În plus, există şi factorul decisiv al imaginii acestui model: statutul managerilor de top este imediat vizibil dacă aceştia utilizează un iPhone.
Apple a aplecat urechea la dorinţele clientelei sale şi odată cu versiunea oficializată din martie 2009 iPhone OS 3.0 a introdus o serie de funcţii business; de exemplu, suportul Exchange, important pentru firme, transferul codificat al datelor sau ştergerea de la distanţă a datelor.
Codificarea se poate realiza după standardele Cisco IP Sec VPN sau WPA2 Enterprise. Dacă un iPhone este furat, administratorul poate şterge conţinutul stocat prin „Remote Wipe” pentru a proteja contactele, informaţiile de afaceri sau datele de acces.

Cel mai tânăr reprezentant din seria sistemelor de operare pentru smartphoneuri este sistemul open-source Android OS iniţiat de Google. Deşi dezvoltarea iniţială a avut loc la Google, după aceea dezvoltarea sistemului a fost transferată spre Open Handset Alliance (www.openhandsetalliance.com). Din această alianţă fac parte printre alţii Acer, Asus, Garmin, HTC, Huawei, LG, Motorola, Samsung şi Sony Ericsson, precum şi ARM, Intel, Broadcom, Qualcomm, Nvidia, Sirf, Vodafone, Telefonica şi NTT DoCoMo. Sistemul de operare este construit pe baza unui „sâmbure” Linux, la care se adaugă programul „Dalvik” bazat pe Java. Abordarea Open-Source, urmată între timp şi de către Symbian, presupune că o comunitate mare de programatori voluntari se ocupă de dezvoltarea rapidă a sistemului. Odată cu introducerea lui Android OS la începutul anului 2009 există două versiuni (1.5 Cupcake şi 1.6 Donut), precum şi una mai importantă – Android 2.0 Eclair. Motorul principal al dezvoltării este bazat pe accentul pus pe utilizarea de către clienţi privaţi, precum şi pe funcţiile de comunicare şi entertainment. În plus, este vorba şi despre sincronizarea locală cu Outlook sau alte aplicaţii PIM.